RSS
 

Despre “pasiunea binelui”

28 Oct

Azi, Biblioteca Judeteana a reusit sa aduca în fata brailenilor un invitat deosebit: Gabriel Liiceanu. Se pare ca orasul nostru este avid sa primeasca astfel de personalitati, pentru ca numarul spectatorilor a întrecut asteptarile. Generoasa sala a Teatrului Maria Filotti a fost plina de un public format din toate categoriile de vârste.

Domnul Liiceanu a vorbit brailenilor despre un subiect vechi de când lumea, dar la fel de interesant si actual oricând: binele si raul, dorinta de a face bine si placerea de a face rau. În zilele noastre simtim parca din ce în ce mai mult pornirile de rautate si mult mai putin intentiile benefice.

Gabriel Liiceanu

Si-a început disertatia amintind un proverb arab: daca faci un bine, uita-l, daca ti se face un bine, tine-l minte toata viata.

Se pare ca ne-am obisnuit cu binele pe credit, adica binele pe care îl facem stiind ca vom primi ceva în schimb… alt bine. Dar cât bine trebuie sa faca un om ca sa fie mântuit de raul pe care îl facem datorita egoismului care exista adânc înradacinat în noi? se întreaba vorbitorul. Se pare ca oricât de putin bine am face el va fi de folos.

Se pare ca binele trebuie cultivat, pe când raul este spontan, inclus în firea noastra. Te vei simti mult mai multumit atunci când faci bine. De aceea daca vei face în mod constant bine, e foarte posibil sa devii chiar fericit. Tolstoi vorbea despre o „pasiune a binelui”, fiind obsedat de dorinta e a face bine.
În crestinism ni se cere sa facem bine pentru ca sa primim „viata vesnica”. Însa o mica parte din crestini stiu ca de fapt crestinismul este iubire fara plata.

Se naste întrebarea fireasca: cum poate fi schimbata o societate plina de rautate si egoism? Pentru a realiza acest lucru trebuie în primul rând sa nu idealizam binele.
Si, ne spune Liiceanu, putem începe sa întelegem lucrurile daca împartim specia omeneasca în doua: cei care au si cei care n-au puterea de a trece în locul celuilalt. Aceasta putere se pare ca tine de mila, adica acel dram de imaginatie care ne face sa ne traspunem în locul altuia. De aceea copii nu au mila, sunt cruzi. Maturizarea implica aceasta tranzitivitate, care se instaleaza atunci când putem sa ne identificam cu celalalt.

Astfel ne-am lasat purtati pe firul expunerii sale care a ajuns la disecarea conceptului de tranzitivitate. Daca am avea toti aceasta „forta” am putea eradica raul. În realitate nu toti putem fi tranzitivi. De ce nu putem avea toti aceasta capacitate? se întreaba din nou, domnul Liiceanu. Din pacate, nu are raspuns la aceasta întrebare, i se pare un mister. Însa se pare ca invidia e suportul psihologic care poate amuti tranzitivitatea.

Cu aceasta concluzie a terminat Gabriel Liiceanu înteleapta expunere despre necesitatea care ar trebui sa existe în fiecare dintre noi de a face bine. Am ramas pe gânduri toti cei care l-am ascultat pentru ca a vorbit de ceva spre care tindem toti, dar putini reusim cu adevarat.

O întâlnire frumoasa, o prelegere despre toleranta, întelegere, despre patria mica pe care o purtam toti în suflet atunci când patria mare nu ne mai reprezinta atât cât ne-am dori. Patria mica e formata din oamenii dragi, pe care îi respectam pentru valoarea lor, pentru ceea ce ne-au daruit: ne refugiem în ea si reusim sa supravietuim.

Dialogand cu publicul

Un regal, o întâlnire de suflet, o întâlnire conceputa în preajma cartilor si a spiritualitatii, asa cum numai o biblioteca poate oferi.

Corina Ciuraru

 
 

Tags: ,

Leave a Reply