Aflați mai multe despre PERPESSICIUS (pseudonimul literar al lui Dumitru Panaitescu), care a fost un istoric și critic literar, folclorist, eseist și poet român, cercetător și editor al operei eminesciene, membru titular al Academiei Române.
S-a născut la Brăila la 21 octombrie 1891. După absolvirea școlii primare, în 1902, devine elev al Liceului “Nicolae Bălcescu”. Debutează cu schița “Omida – Din lumea celor care se târăsc”, o replică la volumul “Din lumea celor care nu cuvântă” a lui Emil Gârleanu. Aceasta a apărut în revista brăileană “Flori de câmp”, nr.5 din 20 iulie 1911, fiind semnată cu pseudonimul Victor Pribeagu.
Ca poet își face debutul în 1913, sub pseudonimul D. Pandara, cu poezia „Reminiscență”, în „Versuri și proză”. Pe 26 decembrie 1915 publică versuri în “Cronica”, unde va folosi pentru prima dată pseudonimul Perpessicius.
ȘTIAȚI CĂ…?
– Perpessicius în latină înseamnă “cel tăbăcit de suferință”, „cel copleșit de durere”;
– Perpessicius s-a învățat să scrie cu mâna stângă. În timpul Primului Război mondial cotul drept este lovit de un glonț inamic. Pentru a preveni pierderea întregului membru, medicul francez Dufrèche îi salvează mâna prin rezecția cotului. Această schimbare a făcut ca scrisul său de mână să fie recunoscut instantaneu de colegii săi;
– A întemeiat Muzeul Literaturii Române din București pe care l-a condus între anii 1957-1971;
– A îngrijit prima ediție filologică din literatura lui Mihai Eminescu, pornind de la manuscrisele poetului, aflate la Biblioteca Academiei Române.
Sursă: DICȚIONARUL GENERAL AL LITERATURII ROMÂNE, București, 2006, Univers Enciclopedic, document aflat la raftul de referință al Sălii de Lectură. Rubrică întocmită de Carmen Damian, bibliotecar.