Charles Lutwidge Dodgson (27.01.1832 – 14.01.1898), cunoscut și sub numele de Lewis Carroll, a fost matematician, scriitor, logician, inventator și un fotograf desăvârșit la începuturile acestei forme de artă. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi îl cunoaștem cel mai bine ca autor de cărți pentru copii datorită lui Alice și a aventurilor sale prin Țara Minunilor.
Pentru a ajunge la pseudonimul său, și-a tradus numele real în latină ca fiind „Carolus Ludovicus”. Acesta a fost apoi retranscris în engleză ca fiind „Carroll Lewis” și apoi inversat pentru a obține numele pe care îl cunoaștem atât de bine.
A avut o copilărie grea și suferea de migrene cronice și epilepsie, bâlbâială, surditate parțială și ADHD. În ciuda acestor probleme a scris 11 cărți de matematică și 12 lucrări de ficțiune literară, fiind evident de mic copil că avea o minte strălucită, pentru că citea foarte multe cărți încă de la vârsta de şapte ani. Carroll avea o productivitate ieșită din comun: putea scrie 20 de cuvinte pe minut, o pagină de 150 de cuvinte în șapte minute și jumătate și 12 pagini în două ore și jumătate. Era și un mare scriitor de scrisori, uneori coresponda de peste 2.000 de ori într-un an, și de multe ori scria invers, ca Leonardo Da Vinci, obligând cititorul să țină scrisoarea în fața unei oglinzi pentru a o descifra.
De-a lungul vieții sale, Carroll a negat că Alice s-a bazat pe vreo persoană reală, dar „O barcă sub un cer însorit”, poemul de la sfârșitul cărții „Alice în Țara Oglinzilor”, este un acrostih ce se scrie Alice Pleasance Liddell, care era fata decanului Colegiului Christ Church de la Universitatea Oxford. Iar pasărea Do-do din poveste este chiar autorul, portretizat caricatural pentru că bâlbâiala sa îl făcea să se prezinte uneori ca „Do-Do-Dodgson”.
Pisica din Cheshire a fost inspirată de matrițele de brânză din comitatul Cheshire din Anglia, o zonă bogată în lactate, unde „a rânji ca o pisică din Cheshire” era o expresie populară, probabil pentru că pisicile ar fi fost foarte fericite să trăiască într-un ținut cu multe ferme de lactate. Producătorii de brânzeturi din zonă modelau brânza cu fața rânjită a unei pisici și o tăiau din spate, astfel încât pisica dispărea încet, iar ultima parte consumată era capul.
Totuşi, imaginaţia lui Carroll era ieşită din comun, iar mai târziu avea să se afle că aceasta era rodul unei alte boli de care suferea, o boală neurologică ce îi afecta percepţia asupra realităţii și îi provoca halucinaţii, făcându-l să vadă lucrurile mai mici sau mai mari decât erau. Afecţiunea a fost descoperită de psihiatrul John Todd, în 1955, astăzi fiind cunoscută sub numele de sindromul Alice în Ţara Minunilor sau sindromul Todd. Există un iepure alb și pe Alice ținând în mână un flamingo imortalizați în vitraliile din Christ Church College din Oxford, unde Carroll și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. Deși Christ Church College de la Oxford impunea hirotonisirea ca preoți a celor ce îl terminau, Carroll a refuzat, pentru că era preocupat doar de filozofie, logică și matematică. A ținut cursuri de matematică la Oxford și a scris tratate de algebră și de geometrie. A introdus logica implicației stricte în matematică, a descoperit două paradoxuri logice și a arătat că elementul demonstrativ în aritmetică prezintă o mare importanță pedagogică. Se relaxa compunând anagrame și acrostihuri.
Poveștile lui Alice pot fi considerate, după ultimele cercetări, și ca posibile satire ale matematicii neeuclidiene. Însă, din orice unghi l-am privi, romanul a avut un succes extraordinar și a fost tradus în peste 70 de limbi. Lewis Carroll a inventat o modalitate de a scrie pe întuneric pentru că, la fel ca mulți scriitori, era frustrat de pierderea ideilor excelente care vin în mod neplăcut în mijlocul nopții. Așa că în 1891 a inventat nyctograful. Dispozitivul era un card cu 16 găuri pătrate (două rânduri a câte opt) care ghida utilizatorul să introducă un cod stenografic de puncte și linii. Scriitorul a considerat că putea fi util și pentru nevăzători. Începând cu vârsta de douăzeci de ani și continuând timp de peste două decenii, a creat peste 3000 de imagini fotografice, inclusiv portrete ale prietenilor și ale unor figuri notabile precum Alfred, Lord Tennyson. Scriitorul a avut chiar propriul studio și s-a gândit pentru scurt timp să își câștige existența ca fotograf în anii 1850.
Regina Victoria a Marii Britanii a fost atât de încântată de povestea lui Lewis Carroll încât i-a cerut acestuia să îi dedice următoarea carte. Aceasta a fost însă „Tratat elementar asupra determinanţilor, cu aplicaţie pe ecuaţii lineare simultane şi ecuaţii algebrice”.
Vă recomandăm romanele lui Lewis Carroll, care sunt disponibile publicului, pentru împrumut, la Biblioteca Județeană „Panait Istrati” Brăila. Disponibilitatea titlurilor poate fi consultată și în catalogul electronic al bibliotecii:https://toread.bjbraila.ro/opac/search?q=LEWIS+CARROLL
Surse: interestingliterature.com; bookriot.com; mentalfloss.com
Leonard Neculae, redactor