La 6 octombrie 1902 se naște Petre Țuțea, eseist, filosof, economist, politician și jurist român. Petre Țuțea a fost supranumit „Socrate al României” datorită preocupărilor filosofice și rolului educativ pe care și l-a asumat prin exemplul personal în orice circumstanțe, chiar și în închisoare.
Din cauza interdicției de a publica și a persecuțiilor de dinainte de 1989, nu a apucat să-și vadă numele pe coperta vreunei cărți în timpul vieții. Ulterior însă, scrierile și interviurile sale au început să fie foarte difuzate. După decembrie 1989, cunoaște o popularitate fulminantă. Primește în garsoniera sa zeci de ziariști, iar în lumea culturală începe să se vorbească despre un nou curent: “țuțismul”. Cărțile i-au fost publicate abia după trecerea în neființă. Talentul prin care s-a remarcat nu a fost însă acela de scriitor, ci de orator.
Astfel, Țuțea rămâne celebru cu o culegere inedită: “321 de vorbe memorabile”. Vă prezentăm câteva titluri ale autorului, pe care le găsiți în colecțiile Sălii de Lectură.
Rubrică întocmită de Monica Ionescu, bibliotecar.