În biblioteci veti gasi cel mai divers amestec de persoane: oameni complet nemotivati, apatici, chiar frustrati si, alaturi de ei, oameni care fac lucruri extraordinare, care au sufletul plin de bucurie, pentru ca, la rândul lor, ofera atât de multa bucurie.
Nu cred ca este un loc mai contrastant, din acest punct de vedere, decât o biblioteca. Ceea ce pentru unii este un mister, pentru altii a devenit un fel de viata: sa daruiesti este cheia fericirii. Când daruiesti primesti înzecit, când nu dai nimic, ramâi nefericit si sterp ca un desert.
Nu este bucurie mai mare decât atunci când primesti înapoi putin din sufletul pe care îl pui în ceea ce faci. De aceea, în continuare, va voi povesti despre gesturi mici, dar care îti lumineaza viata.
Zilele trecute am vazut pe Internet câteva sugestii de mici obiecte realizate manual, care ar putea cu succes sa fie daruite ca un martisor original. Fiind vorba de filmulete foarte explicite despre cum se procedeaza ca sa creezi diverse semne de carte (ce poate fi mai placut seara decât sa-ti închizi cartea de pe noptiera cu un semn de carte daruit cu dragoste?), am decis sa le trimit si colegilor mei din bibliotecile comunale din judet informatia.
Timp ar mai fi, de aceea, pentru cele/cei interesati, postez legatura care va îndruma cum sa faceti, din cele avute prin casa, o frumusete de semne de carte, care, în alb si rosu, pot deveni un martisor unic: http://www.ehow.com/videos-on_5227_make-unique-bookmarks.html
Dar sa revin… Ma gândeam în sinea mea: oare cum sunt primite sugestiile mele, când mai toti au devenit preocupati de supravietuirea într-o perioada destul de grea, când viata s-a complicat peste masura, iar problemele devin din ce în ce mai multe. Mai avem timp de lucruri marunte, mai avem rabdare si pentru altii?
Si uite ca primesc raspunsul la întrebarea mea de la Romanu, unde se pare ca bibliotecara stie cum sa-si faca munca placuta si interesanta mereu. A adunat o grupa de fete cu care si-a propus sa faca martisoare, pentru ca un martisor, daca este realizat chiar de cel care l-a daruit, este de doua ori mai valoros.
Cu o curiozitate nedisimulata abia am asteptat sa vad fotografiile în care copiii se simt parca la ei acasa în biblioteca. Unii sunt strânsi în jurul unei mese si mesteresc martisoare, iar altii sunt preocupati de imaginile de pe monitoarele calculatoarelor primite prin programul Biblionet. Îmi place ca li s-a lasat libertatea de a alege ce îsi doresc sa faca în acest spatiu primitor.
Fetele sunt sfatuite cum sa foloseasca crosetele de o mamica voluntar. Mihaela Coman se pare ca si-a însusit perfect partea de implicare a comunitatii în actiunile sale.
Privesc imaginile si ma bucur alaturi de copii de roadele muncii lor. O mica expozitie plina de flori din margele, din lâna si alte materiale textile pe care toti am putea sa le gasim fara prea mare efort prin casa si chipurile lor zâmbitoare ma fac si pe mine fericita.
De aceea, de 1 Martie, eu voi vrea sa port un martisor realizat de copii de la Romanu chiar în biblioteca atât de frumos organizata de Mihaela Coman. Si o sfatuiesc pe bibliotecara sa daruiasca si doamnelor si domnisoarelor din Primaria Romanu din aceste mici bijuterii, astfel încât sa stie toata comunitatea ca la biblioteca copii învata, se distreaza si se informeaza cu folos.
Un filmulet despre cum au învatat copiii din Romanu sa faca martisoare:
Corina Ciuraru
Coordonator Biblionet pentru judetul Braila