RSS
 

Posts Tagged ‘cursuri’

America vazuta prin ochii bibliotecarilor români

25 Mar

Printr-o sansa deosebita oferita unei echipe formate din cincisprezece bibliotecari români selectionati atent de catre IREX Romania, am ajuns în Statele Unite  ale Americii la Centrul Mortenson al Universitatii din Illinois pentru a studia despre sistemul lor de biblioteci si, mai ales, cum putem folosi aceste informatii odata ajunsi în tara, în propriile noastre biblioteci.

Colegul nostru Valentin Smedescu (Vâlcea), cu talentul de jurnalist care îl caracterizeaza, povesteste despre experienta noastra unica din aceasta parte a lumii.

Stiu ca multi doresc sa cunoasca cum decurge vizita noastra, prin urmare, va invit sa parcurgeti jurnalul electronic de la aceasta adresa:

http://americabibliotecaruluinecenusiu.blogspot.com/

Lectura placuta!

Corina Ciuraru

 
No Comments

Posted in Diverse

 

Comunicare. Coalizare. Advocacy

02 Dec

Totul a început cu anuntul. Citindu-l, atentia mi s-a focalizat pe o singura expresie : ”tehnica de abordare advocacy”. Oare ce o fi? Poate fi asociat cu semnificatia cuvântului avocat? Eram deja curioasa si interesata de aceasta noutate, care parca suna destul de pretentios pentru un necunoscator.

Ajunsi la Sinaia, prima seara a fost una de socializare. Noi, de la Braila, si celelalte trei judete: Galati, Constanta si Vâlcea, precum si trainerii de la IREX România, doamna Daniela Draghici, respectiv doamna Monica Grecu.

Monica si Daniela, cele doua super trainerite 🙂

Si iata prima zi de curs, care a debutat cu un joc. Copilaresc, în aparenta, pentru ca un ghem de sfoara se arunca de la o persoana la alta, fiecare prezentându-se si vorbind despre propriile asteptari legate de acest training. În realitate era primul pas pentru formarea unei retele care urma sa îsi însuseasca teoretic si practic cele trei concepte: comunicare, coalizare si advocacy. Oameni din biblioteca, din presa si din administratia publica locala, am reînvatat ca a comunica nu înseamna doar a vorbi, ci o interactiune în dublu sens bazata pe o planificare strategica.

Par notiuni arhicunoscute, dar în urmatoarele doua zile de curs am constatat ca erau doar intuite. Si pana la urma, de ce atâta moneda batuta pe comunicare? Simplu, pentru ca este indispensabila sustinerii, promovarii si ducerii la bun sfârsit a unui proiect, indiferent de natura lui. Mai exact, aduce claritate si coerenta atât în depistarea problematicii unui proiect, cât si în stabilirea scopului si obiectivelor acestuia. Este pilonul de rezistenta al întregului proces, de la formarea unei retele prin asociere (sau coalizare), cu o anumita misiune care vizeaza o anumita problematica spinoasa si care este adusa la cunostinta unui public-tinta, atât opozant cât si sustinator.

Oare ce e mai bine: un element dintr-o echipa de succes?...

...sau lider al acestei echipe?

Pe scurt, succesul unui proiect depinde de o comunicare eficienta în interiorul, dar si în afara retelei, urmarind pas cu pas un plan strategic bine pus la punct. La toate acestea raspunde advocacy-ul, care în esenta reprezinta pledoaria unui grup pentru apararea unei idei sau, dimpotriva, schimbarea alteia în fata factorilor decizionali.

Daca ar trebui sa mai scriu ceva despre acest curs, ar fi ca totul a decurs sub semnul spontaneitatii, creativitatii si dinamismului. A început cu un ghem de sfoara, care ne-a „legat” si s-a terminat în pasi de salsa, ca un gest de preluare a stafetei.

O mica parte din munca acelor zile...

Violeta Eftime

Bibliotecar metodist

 
3 Comments

Posted in Biblionet

 

Angajati. Conectati. Puternici!

28 Nov

Sunt anuntata de catre sefii mei ca urmeaza sa merg la un training de trei zile la Brasov (15-17 noiembrie), bazat pe platforma software Frontline SMS (www.frontlinesms.com).

Cursul este gazduit de Fundatia IREX România si Biblioteca Judeteana George Baritiu Brasov si este initiat de doi invitati din partea Frontline SMS (Laura Walker Hudson din Marea Britanie si Sean Martin McDonald din S.U.A.).

Sean prezentând avantajele folosirii tehnologiei Frontline SMS

Înainte de a pleca la curs, ma gândesc ca noi, Bibliotecile Judetene, avem o multime de mijloace de informare pentru utilizatorii nostri, unele gratuite cum ar fi posta electronica si mesageria instant, iar altele mai costisitoare, dar prompte si garantate ca mesajul ajunge unde vrem, cum ar fi posta traditionala, asa ca mai este util înca unul, cum ar fi SMS-ul?  Ramâne sa vedem…

Prima zi este una de familiarizare pentru noi, bibliotecarii sositi din treisprezece orase din tara, familiarizare cu  nevoile comunitatilor pe care le deservim. Iar se aprinde o dilema în mintea mea: pai, noi bibliotecarii venim în întâmpinarea nevoilor ?sufletesti? ale comunitatii, adica le oferim carte, internet gratuit, activitati de care credem ca sunt interesati etc. Pentru restul nevoilor sunt alte institutii direct implicate, prin munca lor: piata muncii, serviciile sociale si sanitare, centrele de asistenta, politie si restul. De ce nu ne referim strict numai la utilizatorii de biblioteca?

Apoi vine si cea de a doua zi, în care Laura, trainerul englez, ne prezinta aplicatia Frontline SMS, oferita gratuit bibliotecilor,  facilitatile programului, costul sensibil mai redus al unui SMS utilizând aplicatia respectiva. Apoi ne explica necesitatea comunicarii într-o comunitate saraca, rurala, unde internetul si calculatorul sunt înca vise, dar unde aproape fiecare om are un telefon, fie el chiar un model simplu si vechi. Apar si ideile de folosire a SMS-ului adaptate nevoilor comunitatii: anuntul unei calamitati, programarea bolnavilor de SIDA la dispensar, voluntarii care sunt anuntati ca urmeaza o actiune, agricultorii care au nevoie de diverse infomatii etc.

Sean si Laura

Noi, bibliotecarii, suntem înca sceptici, avem o multime de mijloace de informare, unele chiar gratis, de ce am avea nevoie de înca unul în plus?

Identificam nevoi utile utilizatorului nostru în completarea celor ?clasice?: trimiterea unui SMS cititorilor care au întârziat cu cartile, anuntarea unei actiuni culturale desfasurate de biblioteca în locul clasicelor invitatii, anuntarea programului bibliotecii în anumite zile etc.

Dar cei de la Frontline SMS se pare ca vor mai mult de la noi, intentia lor este urmatoarea: cum putem noi bibliotecarii sa ajutam comunitatea, sa aducem ceva în plus fata de seviciile oferite, cum putem noi sa implicam alti parteneri sa ne ajute finaciar cu costul SMS-urilor, ca la rândul nostru, împreuna, sa ajutam pe altii? Iata marea întrebare. Si de ce sa facem acest efort comun?

Discutând cu totii, români si straini, întelegem rostul unui asemenea gest: e asemeni unui evantai, deschizi o mica cale catre cei care acum poate au nevoie de informatia ta,  comunici mai departe, sperând ca mai apoi si restul sa se molipseasca de acest ?bine?.

Atelierul s-a desfasurat în spatiul informal pus la dispozitie de Biblioteca Judeteana Brasov

Si ideile apar, chiar si în faza unui ?proiect vis?, în care unul ajuta mamele singure, altul copii bolnavi, altii somerii cu informatii la zi sau altii copiii dependenti de droguri.

Si, uite asa, treisprezece idei iau nastere, amintindu-ne ca tehnologizati pâna în dinti am uitat ca hrana sufleteasca poate fi si o carte, dar si un mesaj trimis la timp atunci când omul are nevoie de el.

Am plecat având ca “tema” realizarea unui proiect care sa foloseasca cele deprinse în timpul cursului si care sa ofere noi servicii moderne comunitatii brailene. Sper, cu ajutorul colegilor mei, sa îl pot realiza.

Cerasela Georgescu

Analist-programator

 
 

„Avatarurile” proiectului BIBLIONET

15 Oct

Anumite lucruri încep ca o necesitate si, abia pe masura ce se deruleaza, devin o placere. Cam asa se poate defini, în câteva cuvinte, cursul de initiere în tainele calculatorului si ale Internetului pentru persoanele de vârsta a treia în desfasurare din iunie la Biblioteca Judeteana “Panait Istrati” Braila.

De vreun an, Clubul seniorilor se întruneste în spatiul Bibliotecii Judetene si tot ce se întâmpla aici poate fi, cu siguranta, subiectul unei alte povestiri foarte interesante. Pretext de socializare, de discutii, chiar de descoperire a unor talente actoricesti, întâlnirile de luni si miercuri se pare ca nu au fost de ajuns pentru cei mai ambitiosi dintre musafirii nostri. Si-au dorit mai mult si au propus începerea unor cursuri  de calculatoare, câte doua ore în fiecare joi.

Când mi s-a adus la cunostinta misiunea am cazut pe gânduri. Ideea nu era nicidecum noua, stiam ca bibliotecile pot oferi astfel de cursuri, dar nu am considerat pâna atunci ca ar fi momentul potrivit pentru asa ceva, crezând ca va veni o vreme în care sa fim mai putin ocupati, ca sa avem timp si pentru asa ceva, dar se pare ca un astfel de deziderat – un ritm de lucru relaxat – va ramâne o utopie. Pe de alta parte, stiam ca elevii sunt adulti în toata firea, deci un material nu tocmai usor de prelucrat si de modelat. Nu se anunta ceva simplu, dar, nu ma tem de concluzii si nici de premise, doar de urmari (e o fraza preferata dintr-un cântec al lui Vali Sterian). Iar urmarile deja le pot observa si le veti afla cu totii, daca cititi mai departe.

Acum, dupa ce cursul este în plina derulare, cred ca BIBLIONET ne-a oferit toate atuurile unei astfel de initiative, desi, aparent, nu ar exista o legatura directa. Si mai cred ca, pe lânga dotari si training (care nu sunt de neglijat), s-au schimbat mentalitatile celor care au avut contact mai strâns cu acest proiect. De aici disponibilitatea mult mai mare pentru diversificarea serviciilor, pentru adaptarea la cerintele celor care ne calca pragul.

Pentru cei care înca nu stiu, BIBLIONET este cel mai mare proiect de anvergura nationala derulat pentru bibliotecile publice românesti. Este vorba de o donatie foarte importanta de echipamente si  cursuri venita din partea Fundatiei Bill&Melinda Gates si administrata de IREX Romania (www.biblionet.ro). Prin intermediul acestui program se propune îmbunatatirea rolului bibliotecii publice în viata unei comunitati si câstigarea de public interesat de serviciile de biblioteca. Pâna în acest moment au fost dotate 745 de biblioteci publice atât din mediul urban cât si din mediul rural.

Pentru mine este o experienta în adevaratul sens al cuvântului. Nu pentru ca instruiesc, fac acest lucru de ani de zile sub diferite forme, ci datorita cursantilor cu care lucrez. E vorba de persoane care au trait multi ani într-o perioada în care cea mai dificila configurare era, probabil, a gasi un post la un aparat radio, pentru care era digitala se concretizeaza cel mult sub forma unui telefon mobil si care, în cea mai mare parte, nu cunosc limba engleza. Însa, partea suprinzatoare este ca totul este compensat de o dorinta deosebita de a învata, de a depasi niste complexe legate de tehnologia moderna si de a face ceva nou, lucru esential atunci când esti pensionar într-o tara ca România.

Nu stiu daca are relevanta faptul ca nu sunt un trainer marca BIBLIONET, dar sunt formator atestat, pentru ca directorul institutiei si-a propus alcatuirea unei echipe puternice de instructori si, pe lânga practica pe care o mai aveam unii dintre noi, ne-a oferit si posibilitatea parcurgerii unor cursuri TOT. Atribui dobândirea acestei supracalificari tot programului BIBLIONET, pentru ca a accentuat importanta sesiunilor de training si a formatorilor atestati în viata unei biblioteci.

Am modelat cursul dupa propria mea viziune, am stabilit programa si durata lui dupa publicul tinta, dupa categoria de vârsta respectiva si dupa solicitarile lui. Nu am depins de un anumit suport de curs, ceea ce cred ca este un avantaj, dar complica putin lucrurile. Am avut oportunitatea de a beneficia de echipamentele Centrului de formare donate de catre BIBLIONET, ceea ce a avut un rol esential în derularea cursului, pentru ca a ridicat foarte mult calitatea desfasurarii sesiunilor de instruire.

Cursul s-a adresat unei grupe de zece persoane si mi-am propus sa le prezint notiuni elementare despre un calculator personal, Internetul si facilitatile sale, posta si mesageria electronica si un editor de text, Word (pentru ca este cel mai utilizat). Nu am trecut la sectiunea urmatoare pâna nu m-am asigurat ca fiecare si-a însusit macar baza. Am decis sa aloc timp suficient, pentru ca puterea de asimilare a grupului nu este foarte rapida si trebuie insistat.

Fiecare sedinta de instruire este inedita si traiesc alaturi de ei bucuria cu care descopera noul. Îmi place faptul ca depun mult interes si ca primesc feedback în permanenta. Se creeaza o legatura reala între mine si ei, iar acest lucru valoreaza enorm atunci când trebuie sa duci înainte o astfel de activitate. Cu un auditoriu inert obosesti repede si nu mai ai motivatie sa continui.

Sunt mult lucruri deosebite pe care as putea sa vi le povestesc din timpul cursului. Una dintre doamne mi-a spus ca fiul ei nu are rabdare si timp sa-i explice tainele calculatorului, dar i-a promis ca, daca se instruieste, îi face cadou un computer. Ideea o încânta peste masura si simt cum are imbold sa progreseze ca sa-si primeasca darul promis.

La lectia despre posta electronica, un domn, extrem de glumet de felul lui, cu o venerabila vârsta de 86 de ani, a devenit destul de morocanos pentru ca el considera ca nu îi sunt folositoare aceste notiuni, iar eu, ca sa-l stimulez, i-am spus ca astfel va comunica mult mai usor cu prietenii, chiar si în strainatate. S-a uitat la mine cu naduf si mi-a spus ca sa ma necajeasca: Doamna, eu nu am cui sa-i scriu! Prietenii mei au murit toti! I-am privit fata suparata si m-a umflat râsul, nemaizicând nimic, pentru ca toti cei din jurul lui erau un exemplu foarte clar ca mai avea prieteni si înca destui. L-am lasat sa se lamureasca singur si a fost cel care, în final, a facut cele mai semnificative progrese. A lucrat cu ambitie acasa, deoarece, între timp, a facut rost si la domiciliu de calculator si Internet si, când am primit primul e-mail în afara cursului, am avut o satisfactie extraordinara.  Ba, mai mult, i-am oferit ocazia în timpul cursului sa le explice chiar el anumite informatii pe care le-a predat într-un mod foarte corect.

Poate este bine sa-i las chiar pe câtiva dintre ei sa va prezinte parerea pe care o au despre curs:

Sintagma mea: “decât sa cunosti totul din ceva, mai bine câte ceva din fiecare”. Datorita talentului profesionist de a transmite al instructorului, am putut sa intru si eu în minima masura în tainele calculatorului, el fiind strain de mine pâna la acest curs. Dar, bineînteles, trebuie exercitiu si acasa. Când voi avea “obiectul” va voi spune mai multe. Cred ca ABC-ul l-am prins. (Tinca Ciuca)

Sunt foarte multumit de modul în care a decurs desfasurarea cursului si utilizarea calculatorului. Mi-au placut toate subiectele abordate, precum si rabdarea si metodica predarii. (Ion Isaia)

Curiozitatea m-a determinat sa urmez acest curs, pentru a-mi face o idee despre tehnica de comunicare la distanta. Notiunile însusite ma ajuta în prezent sa navighez pe Internet si sa aflu noutati din multe domenii. (Ilie Neagu)

Ce mi-a placut la aceste cursuri? Interesul manifestat de persoanele de vârsta a treia pentru tot ce înseamna si este calculatorul (Doamne, molipseste-i si pe altii!)
Cum a decurs? Placut! Dificultatea însusirii notiunilor elementare consta în faptul ca nu se cunoaste cât de cât limba engleza.
Subiectele abordate: notiuni elementare din ABC-ul calculatorului. Orice în viata începe cu primul pas. Acest lucru l-am facut. Urmeaza pasii urmatori, în functie de personalitatea si interesul fiecarui individ. (Tudor Nicoglu)

Cele câteva ore la care am participat au fost excelente, toate subiectele au fost minunate, foarte bine predate la nivelul fiecarui cursant, folosindu-se cele mai bune metode pentru a întelege fiecare. (Vasile Spânochi)

Pentru seniorii pe care îi instruiesc, Internetul este o noua poarta deschisa catre lume. De obicei, ei sufera tocmai fiindca li se închid astfel de porti în societatea noastra, iar calculatorul tinde sa devina o lume fascinanta, pentru ca prin intermediul lui pot calatori, pot comunica, se pot informa si astfel cotidianul dobândeste noi valente. Acest curs mi-a dat posibilitatea sa înteleg mai bine aceasta categorie de persoane, sa apreciez calitatile vârstei a treia si sa cunosc oameni cu totul deosebiti.

Am prezentat aceasta experienta pentru ca este un caz concret de activitate desfasurata de o biblioteca publica, fara sa fie inclusa si monitorizata de BIBLIONET, si care cred ca se încadreaza perfect în ceea ce urmareste proiectul în esenta lui: sa fim capabili, noi, specialistii din biblioteci, sa creem propriile noastre programe, sa avem propriile noastre instrumente de lucru, folosind echipamentele primite sau cele proprii. Acest curs nu este o actiune singulara, avem si alte initiative, iar acest lucru ne da certitudinea ca, dupa terminarea proiectului, vom putea sa ducem mai departe ideea lui, tocmai datorita impulsului primit.

Corina Ciuraru
Coordonator BIBLIONET- judetul Braila

 
 

ToT ANBPR, Busteni, 26 sep – 1 oct 2010

03 Oct

Evenimentele s-au succedat cu repeziciune. O propunere de candidatura, un dosar alcatuit rapid, dar cu mare atentie, si raspunsul care ma umple de emotie: DA, pot aplica la cursul de formare de formatori Dezvoltarea serviciilor de biblioteca. Ca orice om normal, am din când în când nevoie de confirmari, mai ales atunci când te implici într-o activitate.

Dupa un week-end în care am participat în Piatra Craiului la o alta întâlnire de asociatie, mult mai informala, dar la fel de importanta pentru mine, duminica ma întindeam obosita pe patul uneia din camerele Centrului de Perfectionare din Busteni.

Luni, am început saptamâna pregatita de o noua provocare: acest curs si, mai ales, selectia finala care lasa sa pluteasca în aer o usoara tensiune ce, printre glume si râsete, se citea în privirile tuturor participantilor.


Primul contact cu suportul de curs

Primul lucru care m-a frapat a fost sala de curs, ce, la prima vedere, mi s-a parut excesiv tehnologizata. Întelegeam rostul calculatoarelor, dar doua video proiectoare, câteva microfoane… Liviu Dediu (lectorul nostru si unul din autorii cursului Dezvoltarea serviciilor de biblioteca, alaturi de d-na Hermina Anghelescu, cunoscuta deja sub numele plin de respect si simpatie de Doctor A) era foarte prins pentru ca tot amplasa, conecta si regla toate dispozitivele mai sus amintite.

Începând cursul, mi-am dat seama foarte repede de ce era nevoie de microfoane, mixere de sunet, camere web si un videoproiector în plus. Doctor A era si nu era cu noi: vorbeam cu ea, o auzeam, ne raspundea, însa din propriul living, la niste ore la care America dormea. Era primul curs online la care participam. De fapt, era un curs mixt, Liviu Dediu fiind prezent în carne si oase, iar Doctor A, destul de virtual, dar alaturi de noi.


Hermina Anghelescu si Liviu Dediu


Aceiasi in alta secventa din timpul cursurilor

Ideea mi-a placut, era un exemplu viu cum noile tehnologii intervin în viata noastra profesionala, cum putem conecta pe oricine, de oriunde ca si cum nu ar mai exista distante.

Ni s-au prezentat de la început furcile caudine prin care vom avea de trecut. Sesiunea la care participam nu era o prezentare seaca a suportului de curs pe care îl aveam deja în fata, ci era prezentarea modului în care noi aveam sa-l livram bibliotecarilor, cei care vor dori sa stie mai multe despre serviciile moderne de biblioteca si nu numai. Pe ce sa punem accent, cum sa prezentam , ce metode specifice sa folosim, atitudinea si multe, multe altele…

Liviu Dediu si Doctor A s-au completat reciproc, ne-au implicat în discutii, nu ne-au lasat sa lâncezim cu gândurile aiurea. S-a imprimat un ritm alert si trimiteri catre marea competitie care ne asteapta în fata viitorilor cursanti, totul aplicat la maxim ca sa întelegem cât mai bine ce trebuie sa facem.
Miercuri au venit si membrii comisiei care urmau sa decida cine dintre noi va merge mai departe: Sorin Burlacu (B.J. Buzau), Ruxandra Nazare (B.J. Brasov), Gabriel Carabus (B.J. Suceava).


Gabriel Carabus, Sorin Burlacu, Ruxandra Nazare

Pentru noi acesta era semnalul ca se apropia deznodamântul, momentul în care vom încerca sa convingem Comisia, lectorii, precum si pe colegii nostri ca putem sa fim niste traineri ANBPR cât mai buni. Ne-am stabilit fiecare tema pe care doream s-o prezentam într-un mod cât mai profesionist. Am tras la sorti ordinea în care vom întra în examinare.


Fotografie de grup, toti cei care s-au straduit in acele zile

Seara, toti am lucrat la realizarea unei prezentari cât mai bune, cât mai convingatoare, cât mai eficiente cu putinta.

Dimineata de joi a început cu priviri încordate si preocupate. Desi nu la toti se putea observa usor, emotiile erau peste tot.

Si s-a dat startul competitiei…

Sub relaxarea si tonul lejer al lui Gabi se simtea tensiunea, vocea calda a Marianei ne-a învaluit, Florina ne-a destins cu prezentarea vioaie, Virgil, într-un mod de neuitat, ne-a tras doua scurte concluzii, dupa ce ne-a tinut în sah cu Regulamentul Centrului de Informare pentru Public, iata câteva din impresiile pe care care îmi vin rapid în minte. Pe Aurica, o voi tine-o minte ca un izvor de optimism, o privirea vioaie, care ne-a bagat în priza pentru 15 minute. Crina, meticuloasa, si-a pregatit cu grija tema, iar Titina a balansat între emotiile inerente si o prezentare curajoasa si inedita, ca o operatie pe viu. Toti au fost deosebiti, analizai si învatai în acelasi timp, ceea ce a fost un câstig deosebit.


Colegii nostri ne-au pus la treaba in timpul prezentarilor

Eram penultima persoana, deci masa de prânz m-a prins tot ne-examinata si parca mai îngrijorata vazând ca orice miscare, orice afirmatie ne este studiata cu mare atentie.

Si, desi nu sunt superstitioasa, cum vi se pare ca la masa, înainte de examen, sa ti se cânte cu talent popesc si miros specific de tamâie: Vesnica lui pomenire? Era ceva deopotriva comic si tragic, pentru ca în sala de mese a avut loc si un parastas. Bietul raposat nu avea nicio vina, dar nici noi cei care urmam la puricat. Ca orice român veritabil, am facut haz de necaz, si am pastrat aceasta amintire ca fiind ceva tare haios printre alte lucruri haioase care s-au desfasurat în acele zile.

Despre mine nu sunt multe de spus, cel putin eu nu pot spune multe, nu stiu sa vorbesc despre mine. A spus comisia, au spus lectorii si au spus colegii mei. Cele 15 minute le-am parcurs încercând sa fiu cât mai naturala, sa nu uit de cei din fata mea ca nu au venit doar sa ma vada sau ca sa ma aud eu pe mine, ci ca sa înteleaga pe deplin ceea ce vreau sa le comunic si sa plece mai informati. Ca timpul nu mi-a permis sa ma asigur ca la finalul expunerii vor cunoaste subiectul la fel de bine ca si mine… Ca nu mai stiu bine acum ce am zis, doar le urmaream cu atentie privirile si replicile… Ca m-am oprit si, când nu mi-am mai auzit vocea, linistea parca a invadat sala de curs. Ca le-am fost recunoscatoare tuturor pentru ca m-au apreciat, m-au încurajat si m-au criticat deopotriva, asta însemnând ca am prezentat interes… Si, mai presus de toate, eliberarea din chingile evaluarii… partial, desigur!


Singura “impotriva tuturor” 🙂 Este doar gluma pentru ca nimic nu e mai neadevarat, am simtit tot timpul sprijinul tuturor

Vineri dimineata, colega de camera, Valentina, mi-a spus ca am vorbit în somn, dar… ce ti-este cu subconstientul asta, ce feste îti joaca! nu pomeneam de serviciile moderne de biblioteca, ci mârâiam „Piatra Craiului… Piatra Craiului…”. Dimineata as fi jurat ca numai prezentarile de ieri si proba scrisa de azi m-au bântuit fara încetare. Acum pot sa recunosc în fata onoratei comisii ca ziua m-am gândit la curs si doar la curs, iar noaptea la crestele semete, albe ca creta ale Pietrei Craiului.

Proba scrisa a fost mai scurta, dar mai dureroasa, trebuind sa relatam din cursul al carui continut nu-l stapâneam înca suficient de bine, pentru ca ne-am axat mai degraba pe cum sa-l prezentam, ceea ce reprezinta o mica diferenta de nuanta. Dar comisia a fost fara mila si ne-a lasat, impasibila, sa ne chinuim vreme de o ora.

Pâna la masa, în sfârsit, am simtit, pentru prima oara, ca suntem eliberati cu adevarat de emotii. Si ce fac fetele în astfel de situatii? Pleaca vesele la shopping prin Busteni! Numai cine nu vrea nu gaseste un mic suvenir sau un cadou pentru cei de acasa.
Dupa prânz, totul a decurs simplu: lista finala ordonata dupa medie, felicitari, fotografii, discutii despre viitor. Toti am fost câstigatori: cei sase selectionati ca traineri certificati ANBPR, dar si cei cinci ramasi, care au fost oricum preselectati dintre multi altii ca fiind pregatiti corespunzator. Experienta deprinsa în aceasta perioada a fost cel mai mare premiu, iar, pentru noi cei sase, a mai fost un premiu suplimentar si anume, mult mai multa munca. Avem marea responsabilitate de a livra cât mai profesionist un curs extrem de bine alcatuit, care abia asteapta sa fie aplicat, daca este posibil, în toate bibliotecile din aceasta tara. Iar ANBPR doreste de la noi, trainerii ei, sa aducem un plus de valoare acestei organizatii si acest lucru se va face doar prin munca si abnegatie.


Titina Dediu, Corina Ciuraru, Crina Ifrim, Mariana Marian, Valentina Rotaru (sus) si Aurica Dvoracic (jos)

În concluzie, nu voi mai face decât urmatoarea urare bibliotecarilor din România: sa aveti sansa sa participati la cursul Dezvoltarea serviciilor de biblioteca derulat de ANBPR, sa ne cunoastem mai bine între noi, iar conceptul de biblioteca moderna sa devina realitate si cu sprijinul vostru.


Inca o fotografie de grup, de data aceasta alaturi de trainerii si examinatorii nostri

Va saluta pe toti, noul trainer ANBPR,

Corina Ciuraru

Biblioteca Judeteana „Panait Istrati” Braila

Fotografiile au fost realizate de: Ioana Crihana, Cristina Iliescu, Gabriel Manea