La dezbaterea despre doi scriitori brăileni: Panait Istrati și Fănuș Neagu organizată în cadrul ediției I a Târgului de CʼArte de la Casa Tineretului, au fost prezenți Eugen Simion și Mircea Martin.
Cei doi academicienii au vorbit despre scriitorii brăileni cu mult drag, amintindu-le celor prezenți operele lui Panait Istrati și ale lui Fănuș Neagu și mai ales importanța acestora pentru literatura română și nu numai.
Academicianul Eugen Simion a precizat încă de la început că a venit timpul ca Panait Istrati să fie privit altfel de critici și să fie apreciat la adevărata sa valoare, chiar dacă nu a fost un om cu studii înalte.
“Cu Panait Istrati este o problemă mai demult. Este o problemă a criticii în primul rând. Niciodată nu am înțeles de ce critica românească, marea critică – Călinescu, Lovinescu, afară de Perpessicius, nu l-a acceptat pe Panait Istrati, considerându-l cum spune Călinescu, scriitor francez din moment ce a publicat acolo prima dată. În primul rând că jumătate din opera lui este scrisă în românește. Doi – cealaltă parte franțuzească a fost scrisă și ea în franțuzește. Francezii nu l-au băgat în istoria literaturii. Am fost acum câteva săptămâni în Franța, dar librăriile franțuzești sunt pline de Panait Istrati. Acolo nu se publică nimic dacă nu se câștigă ceva. Dovadă că se citește, deci se vinde. Atunci nu văd niciun motiv ca noi să nu ni-l asumăm pe Panait Istrati și să vedem ce se întâmplă cu el. L-am publicat în ediția de «Opere fundamentale», va trebui reimprimat și de abia aștept cartea Biancăi Cernat să văd până la capăt ce justificare estetică dau acestui povestitor. În fiecare săptămână intră cred 2.000 de titluri noi într-o librărie franțuzească totuși pe Panait Istrati nu-l uită, îl publică. De ce? Ce le-a plăcut? Ce le place? În mod sigur povestitorul și el este un mare povestitor. Acesta este tot secretul. Încă o dată. Critica română a făcut o mare eroare pe care noi trebuie să o reparăm, să o îndepărtăm. Asta spun eu despre Panait Istrati un om cu o biografie spectaculoasă. S-a scris, dar încă biografia lui poate fi rescrisă. Închipuiți-vă un scriitor care a cucerit Europa, a cucerit cea mai năzuroasă și rafinată cultură din toate, cultura franceză, un om – fiul unei servitoare de la Baldovinești și a unui grec și care nu știu dacă avea patru clase primare pe care le-a făcut în șase ani. Cum suntem noi elitiști cerem unui scriitor să fie doctor docent cel puțin și dacă nu să aibă doctoratul la Londra sau la Paris, trebuie să acceptăm – scriitorul este un destin cu totul și cu totul special. Nici Sadoveanu și nici Arghezi, care chiar că sunt doi mare scriitori ai noștri nu au fost niște oameni cu diplome academice, dar sunt niște mari scriitori și trebuie să pornim de la opera lor. Elitiștii aici nu au nicio justiție. Fiecare scriitor are destinul lui și trebuie să fie citit. Scriitorul are un anumit tip de cultură”, a declarat Eugen Simion.
Fănuș Neagu – “Acasă”
Chiar dacă Fănuș Neagu se apropie de Panait Istrati, totuși academicianul crede că sunt diferiți, iar proza lui din „Acasă” este absolut genială.
„Fănuș Neagu este un mare povestitor din clasa lui Panait Istrati, totuși altfel. Am spus eu odată că prozatorii români pot fi împărțiți în două categorii – scriitori ai lumii alpine, ai muntelui și scriitori ai câmpiei. În secolul XIX proza e mitologia alpină a muntelui, carpatină, iar proza secolului XX este una a câmpiei și prin Panait Istrati cu Balta, cu lumea dunăreană și apoi Fănuș Neagu, Preda – un prozator al câmpiei. Ar trebui în primul rând răbdare să-l recitim pe Fănuș, să-l republicăm ca lumea. Mă gândesc și acum deseori la o proză scurtă unde nu am văzut să fi scris altcineva despre drama țăranului român mai dur ca el – se cheamă «Acasă» – absolut excepțional. Fără niciun fel de retorică, fără duioșie. Tot timpul m-am rugat de el să revină la stilul din «Acasă». Era de-o observație socială a tragediei omului simplu, a țăranului român”, a conchis Eugen Simion.
Legături
Academicianul Mircea Martin a povestit că are oarecare legătură cu această povestire a lui Fănuș Neagu despre care vorbea colegul său, Eugen Simion, sursa de inspirație fiind chiar o povestire din zona sa care a ajuns la urechile lui Fănuș Neagu, dar și la Ana Blandiana. “Întâmplător am o oarecare legătură cu ea în sensul că i-am povestit lui Fănuș Neagu întâmplări legate de familii din Banat care au fost dislocate în Bărăgan. El a fost foarte atent. Cam aceleași povestiri i le-am spus și Anei Blandiana și spre marea mea satisfacție s-au regăsit evident transcrise de fiecare dintre acești doi autori foarte buni fiecare în felul lui, în această povestire «Acasă» la Fănuș Neagu și «În proiecte de trecut» – sunt acolo două secvențe – la Ana Blandiana. Probă că am dreptate este că acea țărancă care vrea să se întoarcă acasă ca să moară se întoarce în camera dinspre austru. Austrul nu bate la Brăila”, a precizat Mircea Martin.
Teodora Soare
