Joi, 19 aprilie 2012, trupa de teatru AMBITIOSII a Clubului Seniorilor din Biblioteca Judeteana „Panait Istrati” Braila a prezentat în sala Caminului Cultural din orasul Faurei, cel de-al doilea spectacol al trupei, GAITELE (fragment), de Alexandru Chiritescu. În distributie au facut parte: Claudiu Braileanu, Tinca Ciuca, Lenuta Constantinescu, Stan Gelu Iordache, Nicu Matei, Georgeta Micu, Elena Munteanu, Viorica Novac. Regia piesei a fost semnata de Claudiu Braileanu iar rolul de sufleor si l-a asumat Antonela Adetu.
Ajunsi în orasul situat la 60 de km de Braila cu aproape 2 ore mai devreme fata de ora anuntata publicului, grupul nostru de seniori, îmbarcat în 2 masini de mare viteza (o Solenza si un Logan) a debarcat în fata Caminului Cultural pe o vreme ploioasa, ce nu anunta nimic bun în ceea ce priveste numarul spectatorilor. Din cauza averselor de ploaie, s-a si vehiculat în treacat propunerea de a amâna iesirea noastra victorioasa, dar înapoi nu am mai putut da: coliva fusese facuta si colacii comandati. Cum nici unele, nici altele din produsele noastre nu aveau termenul de garantie nelimitat, am zis ca mai bine riscam sa jucam în sala goala, decât sa pierdem bunatate de alimente. Mai ales ca Lena, colivareasa din piesa (alias, doamna Constantinescu), s-a întrecut pe sine în prepararea unei prea-frumoase si delicioase colive. Asa ca nimeni nu s-a suparat, nici de data aceasta, când ne ameninta suav: „Sa mai poftiti voi sa va mai fac eu [coliva], ca o sa mai muriti careva!” (cititorii avizati au recunoscut, desigur, una din replicile lui Kiritescu).
Gazda noastra, domnul Viorel Avram, confratele nostru de suferinta în ale bibliotecarestilor treburi, ne-a condus cu amabilitate si caldura în sala ce ne-a întâmpinat cu … raceala, dat fiind faptul ca se sistase furnizarea agentului termic. S-au facut manevrele de rigoare si am primit si cele câteva grade Celsius necesare desfasurarii fara manusi a spectacolului. Asa ca ne-am putut începe organizarea: „Am avea nevoie de o masa si de câteva scaune”, „Sunt bine aranjate luminile?”, „Scoateti decorurile din ambalaje!”, „Gigi, instaleaza laptop-ul, te rog!”, „Unde sunt CD-urile?”, „Îmi sta bine palaria?”, „Domnu’ Claudiu, de unde intram în scena?”, „Cuierul sta bine aici?” etc.
Tensiunea crestea cu fiece secunda, pe masura ce se apropia ora gongului. Unii îsi repetau rolurile, altii îsi potriveau bombeurile, palariile, esarfele etc. Cu un ochi catre actori, cu un altul catre sala ce începea sa se anime cu primii spectatori sositi (chiar daca mi-am suprasolicitat organele vizuale, am reusit sa-i cuprind pe toti), încercam sa arat ca totul este sub control. O încurajare aici, un îndemn dincolo si…
GATAAAAAAAAAA! Ies în fata „cu tupeu” si le spun cu putere „Hristos a înviat!”, caci suntem la doar 4 zile de la duminica pascala. Stiam ca asta va anima putin atmosfera, ca deh!, tot românul este crestin. Îmi iese socoteala, asa ca le spun în continuare cine suntem si ce vrem de la ei, dragii nostri spectatori din orasul lui Banel [Nicolita], de le-am tulburat linistea târgului.
Doamna Constantinescu îi învaluie apoi strategic si apoteotic, cu poezia care sparge orice top al audientei pe unde mergem: „Barbatii din ziua de azi”. Daca am fi început cu „Femeile din ziua de azi”, am fi fost acuzati de misoginism, dar asa nimeni nu s-a suparat. Ba, judecând dupa aplauzele si râsetele publicului, as spune ca a placut foarte mult! Doar ca, fiind în sala si minori, am renuntat la o alta piesa de rezistenta: „Fermoarul” lui Ion Pribeagu. Nu-i nimic, ramâne pe alta data!
Ca sa nu scapaam haturile din mâini, domnul Matei îi mai domoleste cu „Cerbul”, o suava balada despre iubire, regele nemilos si batrânii din codru.
Totul este pregatit acum pentru GAITELE. Toata lumea se retrage, scena este goala, luminata de reflectoarele pentru nunti, pozitionate lateral (reflectoarele, nu amintitele nunti!). Cât au întretinut atmosfera cei doi vorbitori, eu am alergat sa-mi fac travestiul, asa ca acum…
BAAAAAAAAAAAANG! Sunetul gongului trezeste simturile adormite si curiozitatea publicului. Bat deci gongul, dau drumul la vals, îmi asez ultimele cute ale festei, ce mai, sunt ca Arielul 3 în 1! Nu apuc sa respir prea mult, ca intru în scena de la primele replici. Stupoare! Pasul meu suav si rochita cea verde îi cam deruteaza pe cei de pe scaune: nu prea stiu cine e blonda înalta, desi aduce cu cineva cunoscut. „E acela, ba, de dinainte!”, si gata, a fost dezlegat misterul. Îmi fac numarul, provoc râsete, si le las apoi pe doamnele Novac si Mitu sa duca firul narativ mai departe. Toata lumea este concentrata, emotiile s-au mai disipat. Apar si pri
mele „derapaje”, dar din lipsa de spatiu de prezentare, pe acestea le vom discuta în sânul trupei. Echipa îsi revine repede, doamna doctor Ciuca este la înaltime, secondata de domnul Matei. Cei doi, Colette si Ianache, fac o pereche extraordinara pe scena, completându-se si armonizându-se perfect.
Doamna Constantinescu revine pe scena, de asta data în registru fals-tragic. Este repede pusa la punct de autoritara Mamita: „Leno, daca ai chef de jelete, du-te de jeleste la tine acasa!”. La asa replica, pâna si florile din mâna Lenei par sa se ofileasca „în direct” pe scena.
Încet-încet ajungem la final. Încheiem într-o hora de-a noastra, româneasca, ca la orice parastas care se respecta. Aplauze îndelungi, pupaturi, invitatii cu un nou spectacol la Zilele Orasului Faurei.
Cortina cade.
Pentru conformitate,
Dr. Eduard Claudiu BRAILEANU
