RSS
 

Posts Tagged ‘Romanu’

Stiri cu adieri de primavara din bibliotecile locale brailene

10 Mar

Cu cât ne dorim mai mult sa vina, cu atât primavara se lasa mai mult asteptata. Cu tot frigul de afara, primavara, Martisorul si personajele feminine dragi noua le omagiem în prima saptamâna a lui martie, deci noutatile nu au asteptat prea mult ca sa apara.

Primii ghiocei apar de la Romanu, unde, din timp, bibliotecara Mihaela Coman a strâns la treaba amatorii de martisoare. Biblioteca s-a umplut de copii, materiale diverse, foarfece, lipici si voie buna. Ce-a iesit? Ne povesteste chiar bibliotecara, cu mândrie:

La Romanu s-a continuat traditia Martisorului, în zilele cu ninsori puternice si drumuri închise, unele din elevele care faceau naveta, neavând unde merge, au venit la biblioteca sa vorbeasca pe messenger cu colegele lor de la Braila despre absentele lor de la scoala, iar, daca tot au venit, le-am propus sa ne apucam de martisoare de acum, din februarie, pentru ca sa avem timp sa le terminam. Cu toate ca eu facusem un anunt pentru cine are ate, lâna, margele, paiete, a trebuit sa cumpar ipsos, pahare de unica folosinta, coli cartonate din diferite culori, itamina etc.

A doua zi ne-am adunat fortele si ne-am apucat de treaba pentru ca unde-s multe idei si mâini dibace, rezultatele sunt pe masura. Cred ca a iesit super aceasta actiune, iar, la câteva zile, au venit si câteva fetite de la scoala generala din comuna care m-au rugat ca duminica sa le arat si lor martisoarele facute din ipsos turnat în forme de fondante (“Ce idee geniala ati avut, d-na bibliotecara” au zis ele încântate ). Aceste minunate fetite au fost bucuroase ca vor avea martisoare facute de mânutele lor îndemânatice pentru a le darui colegelor, mamicilor, bunicutelor….

Aceste martisoare vor fi daruite în ziua de 1 martie, dar pâna atunci aceste martisoare sunt expuse la intrarea în Caminului cultural.

 

O alta stire-ghiocel vine câteva zile mai târziu, când la Mircea Voda, Cornelia Presada, inimoasa bibliotecara si manager al Centrului PAPI ne povesteste ce a planuit pentru mircencele ei

De 8 Martie, femeile din comuna Mircea Voda au fost invitate la Caminul Cultural din localitate pentru a fi sarbatorite. Au fost 90 de participante care au petrecut într-un cadru cald si reconfortant o seara frumoasa. Au avut ca ambient muzica oferita de catre formatia”Fratii Avram” din orasul Faurei. A fost o seara deosebita în care fiecare femeie s-a simtit, frumoasa, iubita, apreciata si respectata. Nu a fost nici un fel de limita de vârsta, au foat doamne între 17 ani si 60 ani. Au dansat, s-au bucurat de orele petrecute împreuna. S-a comunicat si s-a petrecut pâna la ora 1,00 din noapte.

Doamnele au fost întâmpinate la intrare de catre domnul primar Alexandru Mosescu cu câte o floare, gest pe care doamnele l-au apreciat.

Activitatea a fost organizata de catre primarie, biblioteca si Centrul PAPI. S-a creat un comitet pentru a face toata munca, “staff-ul”, cum glumeau doamnele si totul a fost pus la punct pana la cel mai mic amanunt.  În dreptul fiecarei mese se afla o urare pentru femeile deosebite care au participat: Fii frumoasa, fii blânda, fii înteleapta, fii iubitoare, fii surâzatoare etc, lucru care le-a încântat pe doamne.

Am apreciat ca un gest deosebit sponsorizarea unei  doamne din Braila, cu care Centrul PAPI a colaborat si care a vrut sa se implice si de Ziua femeii, gest pentru care îi multumim.

Nu este greu sa organizezi o asa activitate, daca ai un grup format din câteva doamne de baza si care se implica total.

Dupa cum cred ca am demonstrat si prin aceasta activitate, biblioteca si Centrul PAPI din Mircea Voda sunt în centrul atentiei locale si pe zi ce trece capata o mai mare apreciere în comunitate. Totdeauna toate categoriile de vârsta (copii, femei, pensionari, tineri,etc) au raspuns prezent la activitatile organizate si stiu ca acolo unde este implicat personalul bibliotecii si Centrului  activitatile sunt cu numar mare de participanti.

Doresc sa multumesc tuturor doamenelor participante, sper ca au petrecut o seara frumoasa la Caminul Cultural. Speram ca aceasta activitate sa devina o baza pentru anii viitori si în 2013 sa realizam o actiune si mai reusita.

 

Unii, mai cârcotasi vor comenta: ce cauta biblioteca în toate aceste actiuni? Altii vor spune ca este prea putin. Biblioteca trebuie sa fie sufletul unei comunitati. Lumea va veni cu drag la biblioteca daca aceasta, prin bibliotecarul ei, se implica în viata si problemele cetatenilor. Bibliotecarul trebuie sa stie sa lucreze în folosul tuturor: copii, femei, batrâni si fiecare actiune oricât ar fi simpla înseamna pentru bibliotecar timp, uneori bani, dar multa, multa satisfactie. Numai asa ne vom demonstra cu adevarat utilitatea si necesitatea ca biblioteca sa  reziste si numai astfel putem sa simtim cu adevarat ca suntem de folos.

 

 
2 Comments

Posted in Biblionet

 

Primiti cu Colindul?

22 Dec

În aceste zile premergatoare Sarbatorii de Craciun, Biblioteca Judeteana “Panait Istrati” Braila a rasunat de sunetul vocilor de colindatori.

Oaspetii nostri dragi ne-au adus bucurie cântând si dansând în spiritul traditiilor noastre locale.

Mirceanca, Mircea Voda

Floricica, Gropeni

Romanita, Romanu


Multumim frumos si uram tuturor cu drag:

La multi ani!

 
 

Obiceiul Caloianului la Romanu

01 Jun

Caloianul este un obicei popular practicat în trecut pentru aducerea ploii în vreme de seceta sau în zilele de dupa Paste.

Papusa de lut

Obiceiul Caloianului este caracteristic îndeosebi Munteniei de rasarit (Braila, Buzau, Calarasi, Ialomita) si are loc în martea sau în miercurea a treia de dupa Paste ori si mai târziu. Înca din zori, fetele de la 5-6 ani în sus se aduna la un loc si se împart, dupa vârsta, în doua sau mai multe cete. Fiecare ceata îsi alege o conducatoare. Apoi fetele fac o papusa de lut, un om mic, pe care îl împodobesc cu panglici, cârpe colorate si flori, iar pe cap îi pun drept caciula o coaja de ou rosu. Fetele pun Caloianul într-un sicriu mic, bine încleiat – ca sa pluteasca pe apa – sau pe o scândura, îl înconjoara cu coji de oua rosii, pastrate de la Paste, precum si cu fel de fel de flori, printre care predomina busuiocul, apoi îl îngroapa pe câmp, printre semanaturi, prin bozii sau maracini, pe malul vreunei ape ori într-alt loc ascuns. Înainte de înmormântare, una dintre fete se face preot, alta dascal, a treia duce steagul, adica o trestie cu o batista alba în vârf, înaintea popii, si iarasi una sau doua fete duc sicriul ori scândura cu Caloianul. În urma cortegiului vin fetele celelalte, cu lumânari aprinse, bocind.

Pomana Caloianului

Dupa înmormântare, Caloianului i se face pomana, timp în care e bocit din nou:

Iene, Caloiene! Tinerel te-am îngropat,

De pomana ca ti-am dat,

Apa multa si vin mult

Sa dea Domnul ca un sfânt

Apa multa sa ne ude,

Sa ne faca poame multe!

A treia zi dupa ce l-au înmormântat, adica în a treia joi sau vineri de dupa Paste sau în ziua de Paparude, fetele se aduna iarasi, se duc la locul unde a fost înhumat, îl dezgroapa, bocindu-l iarasi. Apoi îl aduc în sat si îl arunca într-o fântâna sau se duc si-i dau drumul sicriului pe un râu sau pe un lac, urând ca anul sa fie ploios si plin de belsug. Apoi se aduna toate fetele la o casa si acolo coc o placinta mare, numita ghizmana, ori mai multe placinte si alte bucate. Flacaii aduc vin si lautari, se aseaza toti la o masa, manânca si beau din pomana Caloianului. Pe vremuri, în unele sate se faceau doua papusi de lut, numite Tatal Soarelui si Maicuta Ploii.

Sursa: http://www.dacii.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=757

La Romanu s-a reînviat traditia CALOIANULUI , cu un grup de elevi  de la scoala din localitate. Bibliotecarul a organizat actiunea postând un o invitatie pentru doritori ca în data de 11 mai, la ora 15 (dupa ore, pentru ca a fost o saptamâna planificata pentru teze) o sa fie facut un caloian si la trei zile dupa îngropare o sa fie pomenirea (pomana) si dezgroparea. Copii  au fost anuntati sa aduca doua oua fierte si vopsite. O mâna de ajutor a dat-o si preotul din comuna, când a auzit de aceasta traditie populara care nu s-a facut de ani buni în comuna. Preotul a facut micul cosciug necesar. M-am bucurat ca am fost sprijinita sa fac aceasta activitate si de prof. Alexandru Marcela. La pomana copii, pe lânga oua, au mai adus dulciuri si sucuri. Bibliotecarul a asigurat aperitivul, oua vopsite, dulciuri si sucuri  si a fost o petrecere, copiii fiind atât de încântati încât au spus „Doamna bibliotecar, mai vrem si la anul!”

Bibliotecarul din comuna Romanu a folosit informatia disponibila pe Internet pentru a reînvia o traditie din vremuri imemoriale si pentru a învata copiii care le sunt radacinile. A colaborat cu scoala si cu preotul din localitate si a iesit o actiune reusita. Practic este un exemplu de bune practici care ar trebui replicat în toate bibliotecile locale redescoperind obiceiurile locale.

Astept vremea în care în bibliotecile rurale vom avea mici ateliere de olarit sau de tors lâna. Mi-ar placea sa vad servete cusute sau coliere de margele realizate de tinerele fete. Dar câte nu se pot face, daca ne amintim de unde venim si cine suntem… Si unde în alta parte decât la biblioteca?

 
 

La Romanu martisoarele se fac la biblioteca

19 Feb

În biblioteci veti gasi cel mai divers amestec de persoane: oameni complet nemotivati, apatici, chiar frustrati si, alaturi de ei, oameni care fac lucruri extraordinare, care au sufletul plin de bucurie, pentru ca, la rândul lor, ofera atât de multa bucurie.

Nu cred ca este un loc mai contrastant, din acest punct de vedere, decât o biblioteca. Ceea ce pentru unii este un mister, pentru altii a devenit un fel de viata: sa daruiesti este cheia fericirii. Când daruiesti primesti înzecit, când nu dai nimic, ramâi nefericit si sterp ca un desert.

Nu este bucurie mai mare decât atunci când primesti înapoi putin din sufletul pe care îl pui în ceea ce faci. De aceea, în continuare, va voi povesti despre gesturi mici, dar care îti lumineaza viata.

Zilele trecute am vazut pe Internet câteva sugestii de mici obiecte realizate manual, care ar putea cu succes sa fie daruite ca un martisor original. Fiind vorba de filmulete foarte explicite despre cum se procedeaza ca sa creezi diverse semne de carte (ce poate fi mai placut seara decât sa-ti închizi cartea de pe noptiera cu un semn de carte daruit cu dragoste?), am decis sa le trimit si colegilor mei din bibliotecile comunale din judet  informatia.

Timp ar mai fi, de aceea, pentru cele/cei interesati, postez legatura care va îndruma cum sa faceti, din cele avute prin casa, o frumusete de semne de carte, care, în alb si rosu, pot deveni un martisor unic:  http://www.ehow.com/videos-on_5227_make-unique-bookmarks.html

Dar sa revin…  Ma gândeam în sinea mea: oare cum sunt primite sugestiile mele, când mai toti au devenit preocupati de supravietuirea într-o perioada destul de grea, când viata s-a complicat peste masura, iar problemele devin din ce în ce mai multe. Mai avem timp de lucruri marunte, mai avem rabdare si pentru altii?

Si uite ca primesc raspunsul la întrebarea mea de la Romanu, unde se pare ca bibliotecara stie cum sa-si faca munca placuta si interesanta mereu. A adunat o grupa de fete cu care si-a propus sa faca martisoare, pentru ca un martisor, daca este realizat chiar de cel care l-a daruit, este de doua ori mai valoros.

Cu o curiozitate nedisimulata abia am asteptat sa vad fotografiile în care copiii se simt parca la ei acasa în biblioteca. Unii sunt strânsi în jurul unei mese si mesteresc martisoare, iar altii sunt preocupati de imaginile de pe monitoarele calculatoarelor primite prin programul Biblionet. Îmi place ca li s-a lasat libertatea de a alege ce îsi doresc sa faca în acest spatiu primitor.

Fetele sunt sfatuite cum sa foloseasca crosetele de o mamica voluntar. Mihaela Coman se pare ca si-a însusit perfect partea de implicare a comunitatii în actiunile sale.

Privesc imaginile si ma bucur alaturi de copii de roadele muncii lor. O mica expozitie plina de flori din margele, din lâna si alte materiale textile pe care toti am putea sa le gasim fara prea mare efort prin casa si chipurile lor zâmbitoare ma fac si pe mine fericita.

De aceea, de 1 Martie, eu voi vrea sa port un martisor realizat de copii de la Romanu chiar în biblioteca atât de frumos organizata de Mihaela Coman. Si o sfatuiesc pe bibliotecara sa daruiasca si doamnelor si domnisoarelor din Primaria Romanu din aceste mici bijuterii, astfel încât sa stie toata comunitatea ca la biblioteca copii învata, se distreaza si se informeaza cu folos.

Un filmulet despre cum au învatat copiii din Romanu sa faca martisoare:

Corina Ciuraru

Coordonator Biblionet pentru judetul Braila

 

Romanu – o bibliotecara cu initiativa

04 Jan

La Romanu,  Mihaela Coman este o bibliotecara cu mare dragoste fata de traditiile si obiceiurile locale. Este o colectionara pasionata de costume populare, stergare sau diverse unelte din gospodariile taranesti, obiecte pe care le expune ori de câte ori are ocazia sau beneficiaza de spatiu adecvat.

Pe lânga aceasta pasiune, Mihaela Coman a mai învatat multe în aceasta perioada de deschidere si de schimbare oferita de BIBLIONET, a comunicat cu colegii ei din judet si din tara, a înteles ca trebuie sa se implice mai mult ca sa-i fie mai bine mai târziu si ca sa aiba locul pe care îl merita ca bibliotecar, acolo, în viata comunei Romanu.

De data aceasta atasamentul ei pentru valorile localitatii natale s-a manifestat printr-o colaborare deosebita între Biblioteca si Scoala. Împreuna cu profesoara de matematica Marcela Alexandru a pus bazele unui ansamblu de dansuri populare.

În luna decembrie au invitat toti consilierii locali, precum si pe angajatii Primariei sa constate ca ideea nu a fost în zadar si ca aceasta initiativa merita niste bani investiti, fiind o activitate care va contribui la îmbunatatirea imaginei comunei, iar, în final, copiii au convins ca merita sa fie sprijiniti.

Bibliotecara noastra a fost tot timpul prezenta alaturi de grupul de copii din clasele I-VIII si de profesoara lor, si a cerut în scris primariei sustinere financiara. A urmat o sedinta de Consiliu Local, ansamblul a fost botezat dupa numele comunei, adica Romanita si a primit bani pentru costumele populare fara de care nu se putea merge mai departe.

Dupa o luna de repetitii intense în conditii destul de grele (Caminul Cultural nu era încalzit), cei 16 mici artisti erau pregatiti pentru primul lor turneu chiar la Braila unde ansamblul Romanita a colindat si a dansat la o unitate de marina fluviala spre mare bucurie a spectatorilor. Este numai începutul, pentru ca ei au planuri mari, pe care cu munca si ambitie le vor realiza.

La colindat cu Ansamblul Romanita

De fiecare data când întâlnesc astfel de povesti si aflu ca entuziasmul nu este doar o poveste frumoasa, ci se gaseste chiar si în locuri unde viata nu este mereu usoara si nimic nu se obtine fara greutate, ma bucur enorm. Ma bucur si atunci când vad bibliotecari, care cu salarii mici si greutati, reusesc sa gaseasca timp si suflet pentru activitati suplimentare si ca interesul pentru traditiile si obiceiurile locale nu a pierit.

O alta concluzie care se poate desprinde este ca înainte de a cere ceva, trebuie sa oferim. Nu putem cere Primariei fara sa venim, în schimb, cu initiative sau solutii. Dupa ce vom convinge ca stim sa facem treaba, va veni si sprijinul mult mai usor.

Si alta concluzie este ca bibliotecarul are nevoie de parteneriate, ca activitatea lui poate deveni mult mai eficienta si mai valoroasa atunci când lucreaza împreuna cu alte institutii, organizatii sau personalitati din localitate.

Daca vom întelege si mai ales vom aplica toate acestea, profesia si viata noastra vor fi mult mai pline de bucurii, iar neajunsurile financiare nu vor mai parea atât de dure si de nemiloase, satisfactiile facând mai usor de trecut greutatile.

Corina Ciuraru

Coordonator BIBLIONET pentru judetul Braila