RSS
 

Posts Tagged ‘scriitoare’

Interviu cu Doina Popescu-Brăila: Omul din spatele cărților

06 May

Nu știam ce mă așteaptă în sala ”Clubului tinerilor ziariști” din cadrul Bibliotecii Județene ”Panait Istrati” Brăila. Nici când am intrat nu știam ce urma să se întâmple. Am deschis ușa încet și pe lângă cei care se aflau în mod obișnuit acolo mi-a atras atenția o persoană așezată comod pe un scaun, vorbind tare la telefon. O cămașă de culoare închisă introdusă într-o pereche de blugi clasici, o tunsoare scurtă băiețească, două ceasuri la mâna dreapta și unul la mâna stângă – așa s-a prezentat Doina Popescu la interviul nostru. Puteam deja să îmi dau seama că urma să aud și, ulterior, să scriu povestea unei femei puternice.

12308514_1224510554244459_1026109975198350782_n

Despre Doina Popescu se poate citi oriunde că, deși este la bază profesor de matematică, a ajuns, pe rând, pilot (visul din copilărie), jurnalist, blogger, om de afaceri și scriitor. În prezent deține o firmă de publicitate de care se ocupă cu succes, iar afirmarea în plan profesional și-a dobândit-o prin forțe proprii. În spatele acestei persoane prezente în sala Bibliotecii am reușit într-adevăr să descoperim o poveste prin doar câteva întrebări.

R: Ce era important în copilărie și ce este important acum?

Doina Popescu: În copilărie pentru mine era important să am o bicicletă. Mi-am dorit enorm o bicicletă. Părinții mi-au refuzat-o din grijă. Dacă am văzut că n-am bicicletă am trecut la “next level”. Mi-am dorit să pilotez avioane. Când eram mică îmi era frică de avioane și mi-am dorit să înving această teamă devenind aviator. După clasa a opta am ajuns să fac pilotaj sportiv. Un alt lucru important în copilărie era comerțul cu timbre. Am avut fire de negustoreasă. La un moment dat am luat un ceas elvețian de aur pe timbre. Primul meu ceas. Nu îl mai am. Deci m-am ”virusat” la zece ani, am intrat in această frenezie a ceasurilor.

Am avut o copilărie și o adolescență foarte complicate, dar faptul că zburam cu avionul îmi pansa toate durerile și să te ridici cu avionul deasupra tuturor problemelor, deasupra tuturor oamenilor mici este uimitor. Nu mai pilotez în prezent pentru că am un soț foarte gelos și aviatorii sunt niște bărbați foarte frumoși. Acum am norocul să am niște copii veseli și minunați și dacă m-aș întoarce în timp, aș alege același drum.

10262227_1224518517576996_4126622068483770259_n

R: Puteți întocmi un top al celor trei persoane care v-au marcat în viață?

Doina Popescu: Am să-ți spun top trei persoane care m-au marcat negativ și top trei persoane care m-au marcat pozitiv. Persoanele care m-au marcat negativ au fost Satana/Bulgăroaica/Scorpia, cea care este personaj în “Copilul Dunării”, mama tatălui meu, bunica paternă, apoi mătușa care a murit spânzurată cu o eșarfă foarte elegantă de culoare mov și care mi-a inspirat romanul “Pisica cu papion”. Pe locul trei aș situa-o pe diriginta mea din gimnaziu care m-a torturat timp de patru ani. Sunt mai mulți candidați la această categorie, așa că mai bine trecem la top trei persoane pozitive. Începem cu mama mea care a fost o mamă extraordinară deși rece, apoi mama mamei mele, adică bunica maternă care a trecut prin multe, dar a rămas dreaptă ca o lumânare. Pe locul trei vin la pachet cei doi copii ai mei care mi-au făcut viața frumoasă.

A vorbit mult. Și totuși nu și-a terminat povestea. Ne-a promis însă că va continua cu o altă ocazie când noi, tinerii ziariști, vom fi mai experimentați și vom avea curajul să îi punem mai multe întrebări.

Mara Popescu,

”Clubul tinerilor ziariști”@Biblioteca Județeană ”Panait Istrati” Brăila

 

 
No Comments

Posted in Diverse