RSS
 

Posts Tagged ‘ToT’

ToT ANBPR, Busteni, 26 sep – 1 oct 2010

03 Oct

Evenimentele s-au succedat cu repeziciune. O propunere de candidatura, un dosar alcatuit rapid, dar cu mare atentie, si raspunsul care ma umple de emotie: DA, pot aplica la cursul de formare de formatori Dezvoltarea serviciilor de biblioteca. Ca orice om normal, am din când în când nevoie de confirmari, mai ales atunci când te implici într-o activitate.

Dupa un week-end în care am participat în Piatra Craiului la o alta întâlnire de asociatie, mult mai informala, dar la fel de importanta pentru mine, duminica ma întindeam obosita pe patul uneia din camerele Centrului de Perfectionare din Busteni.

Luni, am început saptamâna pregatita de o noua provocare: acest curs si, mai ales, selectia finala care lasa sa pluteasca în aer o usoara tensiune ce, printre glume si râsete, se citea în privirile tuturor participantilor.


Primul contact cu suportul de curs

Primul lucru care m-a frapat a fost sala de curs, ce, la prima vedere, mi s-a parut excesiv tehnologizata. Întelegeam rostul calculatoarelor, dar doua video proiectoare, câteva microfoane… Liviu Dediu (lectorul nostru si unul din autorii cursului Dezvoltarea serviciilor de biblioteca, alaturi de d-na Hermina Anghelescu, cunoscuta deja sub numele plin de respect si simpatie de Doctor A) era foarte prins pentru ca tot amplasa, conecta si regla toate dispozitivele mai sus amintite.

Începând cursul, mi-am dat seama foarte repede de ce era nevoie de microfoane, mixere de sunet, camere web si un videoproiector în plus. Doctor A era si nu era cu noi: vorbeam cu ea, o auzeam, ne raspundea, însa din propriul living, la niste ore la care America dormea. Era primul curs online la care participam. De fapt, era un curs mixt, Liviu Dediu fiind prezent în carne si oase, iar Doctor A, destul de virtual, dar alaturi de noi.


Hermina Anghelescu si Liviu Dediu


Aceiasi in alta secventa din timpul cursurilor

Ideea mi-a placut, era un exemplu viu cum noile tehnologii intervin în viata noastra profesionala, cum putem conecta pe oricine, de oriunde ca si cum nu ar mai exista distante.

Ni s-au prezentat de la început furcile caudine prin care vom avea de trecut. Sesiunea la care participam nu era o prezentare seaca a suportului de curs pe care îl aveam deja în fata, ci era prezentarea modului în care noi aveam sa-l livram bibliotecarilor, cei care vor dori sa stie mai multe despre serviciile moderne de biblioteca si nu numai. Pe ce sa punem accent, cum sa prezentam , ce metode specifice sa folosim, atitudinea si multe, multe altele…

Liviu Dediu si Doctor A s-au completat reciproc, ne-au implicat în discutii, nu ne-au lasat sa lâncezim cu gândurile aiurea. S-a imprimat un ritm alert si trimiteri catre marea competitie care ne asteapta în fata viitorilor cursanti, totul aplicat la maxim ca sa întelegem cât mai bine ce trebuie sa facem.
Miercuri au venit si membrii comisiei care urmau sa decida cine dintre noi va merge mai departe: Sorin Burlacu (B.J. Buzau), Ruxandra Nazare (B.J. Brasov), Gabriel Carabus (B.J. Suceava).


Gabriel Carabus, Sorin Burlacu, Ruxandra Nazare

Pentru noi acesta era semnalul ca se apropia deznodamântul, momentul în care vom încerca sa convingem Comisia, lectorii, precum si pe colegii nostri ca putem sa fim niste traineri ANBPR cât mai buni. Ne-am stabilit fiecare tema pe care doream s-o prezentam într-un mod cât mai profesionist. Am tras la sorti ordinea în care vom întra în examinare.


Fotografie de grup, toti cei care s-au straduit in acele zile

Seara, toti am lucrat la realizarea unei prezentari cât mai bune, cât mai convingatoare, cât mai eficiente cu putinta.

Dimineata de joi a început cu priviri încordate si preocupate. Desi nu la toti se putea observa usor, emotiile erau peste tot.

Si s-a dat startul competitiei…

Sub relaxarea si tonul lejer al lui Gabi se simtea tensiunea, vocea calda a Marianei ne-a învaluit, Florina ne-a destins cu prezentarea vioaie, Virgil, într-un mod de neuitat, ne-a tras doua scurte concluzii, dupa ce ne-a tinut în sah cu Regulamentul Centrului de Informare pentru Public, iata câteva din impresiile pe care care îmi vin rapid în minte. Pe Aurica, o voi tine-o minte ca un izvor de optimism, o privirea vioaie, care ne-a bagat în priza pentru 15 minute. Crina, meticuloasa, si-a pregatit cu grija tema, iar Titina a balansat între emotiile inerente si o prezentare curajoasa si inedita, ca o operatie pe viu. Toti au fost deosebiti, analizai si învatai în acelasi timp, ceea ce a fost un câstig deosebit.


Colegii nostri ne-au pus la treaba in timpul prezentarilor

Eram penultima persoana, deci masa de prânz m-a prins tot ne-examinata si parca mai îngrijorata vazând ca orice miscare, orice afirmatie ne este studiata cu mare atentie.

Si, desi nu sunt superstitioasa, cum vi se pare ca la masa, înainte de examen, sa ti se cânte cu talent popesc si miros specific de tamâie: Vesnica lui pomenire? Era ceva deopotriva comic si tragic, pentru ca în sala de mese a avut loc si un parastas. Bietul raposat nu avea nicio vina, dar nici noi cei care urmam la puricat. Ca orice român veritabil, am facut haz de necaz, si am pastrat aceasta amintire ca fiind ceva tare haios printre alte lucruri haioase care s-au desfasurat în acele zile.

Despre mine nu sunt multe de spus, cel putin eu nu pot spune multe, nu stiu sa vorbesc despre mine. A spus comisia, au spus lectorii si au spus colegii mei. Cele 15 minute le-am parcurs încercând sa fiu cât mai naturala, sa nu uit de cei din fata mea ca nu au venit doar sa ma vada sau ca sa ma aud eu pe mine, ci ca sa înteleaga pe deplin ceea ce vreau sa le comunic si sa plece mai informati. Ca timpul nu mi-a permis sa ma asigur ca la finalul expunerii vor cunoaste subiectul la fel de bine ca si mine… Ca nu mai stiu bine acum ce am zis, doar le urmaream cu atentie privirile si replicile… Ca m-am oprit si, când nu mi-am mai auzit vocea, linistea parca a invadat sala de curs. Ca le-am fost recunoscatoare tuturor pentru ca m-au apreciat, m-au încurajat si m-au criticat deopotriva, asta însemnând ca am prezentat interes… Si, mai presus de toate, eliberarea din chingile evaluarii… partial, desigur!


Singura “impotriva tuturor” 🙂 Este doar gluma pentru ca nimic nu e mai neadevarat, am simtit tot timpul sprijinul tuturor

Vineri dimineata, colega de camera, Valentina, mi-a spus ca am vorbit în somn, dar… ce ti-este cu subconstientul asta, ce feste îti joaca! nu pomeneam de serviciile moderne de biblioteca, ci mârâiam „Piatra Craiului… Piatra Craiului…”. Dimineata as fi jurat ca numai prezentarile de ieri si proba scrisa de azi m-au bântuit fara încetare. Acum pot sa recunosc în fata onoratei comisii ca ziua m-am gândit la curs si doar la curs, iar noaptea la crestele semete, albe ca creta ale Pietrei Craiului.

Proba scrisa a fost mai scurta, dar mai dureroasa, trebuind sa relatam din cursul al carui continut nu-l stapâneam înca suficient de bine, pentru ca ne-am axat mai degraba pe cum sa-l prezentam, ceea ce reprezinta o mica diferenta de nuanta. Dar comisia a fost fara mila si ne-a lasat, impasibila, sa ne chinuim vreme de o ora.

Pâna la masa, în sfârsit, am simtit, pentru prima oara, ca suntem eliberati cu adevarat de emotii. Si ce fac fetele în astfel de situatii? Pleaca vesele la shopping prin Busteni! Numai cine nu vrea nu gaseste un mic suvenir sau un cadou pentru cei de acasa.
Dupa prânz, totul a decurs simplu: lista finala ordonata dupa medie, felicitari, fotografii, discutii despre viitor. Toti am fost câstigatori: cei sase selectionati ca traineri certificati ANBPR, dar si cei cinci ramasi, care au fost oricum preselectati dintre multi altii ca fiind pregatiti corespunzator. Experienta deprinsa în aceasta perioada a fost cel mai mare premiu, iar, pentru noi cei sase, a mai fost un premiu suplimentar si anume, mult mai multa munca. Avem marea responsabilitate de a livra cât mai profesionist un curs extrem de bine alcatuit, care abia asteapta sa fie aplicat, daca este posibil, în toate bibliotecile din aceasta tara. Iar ANBPR doreste de la noi, trainerii ei, sa aducem un plus de valoare acestei organizatii si acest lucru se va face doar prin munca si abnegatie.


Titina Dediu, Corina Ciuraru, Crina Ifrim, Mariana Marian, Valentina Rotaru (sus) si Aurica Dvoracic (jos)

În concluzie, nu voi mai face decât urmatoarea urare bibliotecarilor din România: sa aveti sansa sa participati la cursul Dezvoltarea serviciilor de biblioteca derulat de ANBPR, sa ne cunoastem mai bine între noi, iar conceptul de biblioteca moderna sa devina realitate si cu sprijinul vostru.


Inca o fotografie de grup, de data aceasta alaturi de trainerii si examinatorii nostri

Va saluta pe toti, noul trainer ANBPR,

Corina Ciuraru

Biblioteca Judeteana „Panait Istrati” Braila

Fotografiile au fost realizate de: Ioana Crihana, Cristina Iliescu, Gabriel Manea