RSS
 

Posts Tagged ‘traditii si obiceiuri’

Obiceiul Caloianului la Romanu

01 Jun

Caloianul este un obicei popular practicat în trecut pentru aducerea ploii în vreme de seceta sau în zilele de dupa Paste.

Papusa de lut

Obiceiul Caloianului este caracteristic îndeosebi Munteniei de rasarit (Braila, Buzau, Calarasi, Ialomita) si are loc în martea sau în miercurea a treia de dupa Paste ori si mai târziu. Înca din zori, fetele de la 5-6 ani în sus se aduna la un loc si se împart, dupa vârsta, în doua sau mai multe cete. Fiecare ceata îsi alege o conducatoare. Apoi fetele fac o papusa de lut, un om mic, pe care îl împodobesc cu panglici, cârpe colorate si flori, iar pe cap îi pun drept caciula o coaja de ou rosu. Fetele pun Caloianul într-un sicriu mic, bine încleiat – ca sa pluteasca pe apa – sau pe o scândura, îl înconjoara cu coji de oua rosii, pastrate de la Paste, precum si cu fel de fel de flori, printre care predomina busuiocul, apoi îl îngroapa pe câmp, printre semanaturi, prin bozii sau maracini, pe malul vreunei ape ori într-alt loc ascuns. Înainte de înmormântare, una dintre fete se face preot, alta dascal, a treia duce steagul, adica o trestie cu o batista alba în vârf, înaintea popii, si iarasi una sau doua fete duc sicriul ori scândura cu Caloianul. În urma cortegiului vin fetele celelalte, cu lumânari aprinse, bocind.

Pomana Caloianului

Dupa înmormântare, Caloianului i se face pomana, timp în care e bocit din nou:

Iene, Caloiene! Tinerel te-am îngropat,

De pomana ca ti-am dat,

Apa multa si vin mult

Sa dea Domnul ca un sfânt

Apa multa sa ne ude,

Sa ne faca poame multe!

A treia zi dupa ce l-au înmormântat, adica în a treia joi sau vineri de dupa Paste sau în ziua de Paparude, fetele se aduna iarasi, se duc la locul unde a fost înhumat, îl dezgroapa, bocindu-l iarasi. Apoi îl aduc în sat si îl arunca într-o fântâna sau se duc si-i dau drumul sicriului pe un râu sau pe un lac, urând ca anul sa fie ploios si plin de belsug. Apoi se aduna toate fetele la o casa si acolo coc o placinta mare, numita ghizmana, ori mai multe placinte si alte bucate. Flacaii aduc vin si lautari, se aseaza toti la o masa, manânca si beau din pomana Caloianului. Pe vremuri, în unele sate se faceau doua papusi de lut, numite Tatal Soarelui si Maicuta Ploii.

Sursa: http://www.dacii.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=757

La Romanu s-a reînviat traditia CALOIANULUI , cu un grup de elevi  de la scoala din localitate. Bibliotecarul a organizat actiunea postând un o invitatie pentru doritori ca în data de 11 mai, la ora 15 (dupa ore, pentru ca a fost o saptamâna planificata pentru teze) o sa fie facut un caloian si la trei zile dupa îngropare o sa fie pomenirea (pomana) si dezgroparea. Copii  au fost anuntati sa aduca doua oua fierte si vopsite. O mâna de ajutor a dat-o si preotul din comuna, când a auzit de aceasta traditie populara care nu s-a facut de ani buni în comuna. Preotul a facut micul cosciug necesar. M-am bucurat ca am fost sprijinita sa fac aceasta activitate si de prof. Alexandru Marcela. La pomana copii, pe lânga oua, au mai adus dulciuri si sucuri. Bibliotecarul a asigurat aperitivul, oua vopsite, dulciuri si sucuri  si a fost o petrecere, copiii fiind atât de încântati încât au spus „Doamna bibliotecar, mai vrem si la anul!”

Bibliotecarul din comuna Romanu a folosit informatia disponibila pe Internet pentru a reînvia o traditie din vremuri imemoriale si pentru a învata copiii care le sunt radacinile. A colaborat cu scoala si cu preotul din localitate si a iesit o actiune reusita. Practic este un exemplu de bune practici care ar trebui replicat în toate bibliotecile locale redescoperind obiceiurile locale.

Astept vremea în care în bibliotecile rurale vom avea mici ateliere de olarit sau de tors lâna. Mi-ar placea sa vad servete cusute sau coliere de margele realizate de tinerele fete. Dar câte nu se pot face, daca ne amintim de unde venim si cine suntem… Si unde în alta parte decât la biblioteca?

 
 

Pregatiri de Paste

02 May

Sarbatoarea fara seaman a Învierii nu a trecut de atât de mult timp încât sa nu reamintim cu bucurie despre ea.  Si atunci trebuie sa povestim si de copiii de la Scoala Generala  din orasul Însuratei care, din dragoste pentru traditiile noastre românesti, au hotarât sa pregateasca împreuna cele trebuitoare unui astfel de eveniment, chiar la Biblioteca publica din localitate.

Îndrumatorii, doamna bibliotecar Fanica Popa si domnul institutor Marius Bolocan, împreuna cu grupul de copii inimosi, au alcatuit un mic atelier de pictat oua. De mentionat ca totul a fost mai instructiv si datorita prezentarilor vizionate de copii cu ajutorul dotarii primite de Biblioteca prin programul Biblionet.

Felicitam bibliotecarul pentru initiativa si asteptam si alte noutati de la Biblioteca oraseneasca din Însuratei.

Dar cel mai bine ar fi sa lasam imaginile sa vorbeasca…

 

La Romanu martisoarele se fac la biblioteca

19 Feb

În biblioteci veti gasi cel mai divers amestec de persoane: oameni complet nemotivati, apatici, chiar frustrati si, alaturi de ei, oameni care fac lucruri extraordinare, care au sufletul plin de bucurie, pentru ca, la rândul lor, ofera atât de multa bucurie.

Nu cred ca este un loc mai contrastant, din acest punct de vedere, decât o biblioteca. Ceea ce pentru unii este un mister, pentru altii a devenit un fel de viata: sa daruiesti este cheia fericirii. Când daruiesti primesti înzecit, când nu dai nimic, ramâi nefericit si sterp ca un desert.

Nu este bucurie mai mare decât atunci când primesti înapoi putin din sufletul pe care îl pui în ceea ce faci. De aceea, în continuare, va voi povesti despre gesturi mici, dar care îti lumineaza viata.

Zilele trecute am vazut pe Internet câteva sugestii de mici obiecte realizate manual, care ar putea cu succes sa fie daruite ca un martisor original. Fiind vorba de filmulete foarte explicite despre cum se procedeaza ca sa creezi diverse semne de carte (ce poate fi mai placut seara decât sa-ti închizi cartea de pe noptiera cu un semn de carte daruit cu dragoste?), am decis sa le trimit si colegilor mei din bibliotecile comunale din judet  informatia.

Timp ar mai fi, de aceea, pentru cele/cei interesati, postez legatura care va îndruma cum sa faceti, din cele avute prin casa, o frumusete de semne de carte, care, în alb si rosu, pot deveni un martisor unic:  http://www.ehow.com/videos-on_5227_make-unique-bookmarks.html

Dar sa revin…  Ma gândeam în sinea mea: oare cum sunt primite sugestiile mele, când mai toti au devenit preocupati de supravietuirea într-o perioada destul de grea, când viata s-a complicat peste masura, iar problemele devin din ce în ce mai multe. Mai avem timp de lucruri marunte, mai avem rabdare si pentru altii?

Si uite ca primesc raspunsul la întrebarea mea de la Romanu, unde se pare ca bibliotecara stie cum sa-si faca munca placuta si interesanta mereu. A adunat o grupa de fete cu care si-a propus sa faca martisoare, pentru ca un martisor, daca este realizat chiar de cel care l-a daruit, este de doua ori mai valoros.

Cu o curiozitate nedisimulata abia am asteptat sa vad fotografiile în care copiii se simt parca la ei acasa în biblioteca. Unii sunt strânsi în jurul unei mese si mesteresc martisoare, iar altii sunt preocupati de imaginile de pe monitoarele calculatoarelor primite prin programul Biblionet. Îmi place ca li s-a lasat libertatea de a alege ce îsi doresc sa faca în acest spatiu primitor.

Fetele sunt sfatuite cum sa foloseasca crosetele de o mamica voluntar. Mihaela Coman se pare ca si-a însusit perfect partea de implicare a comunitatii în actiunile sale.

Privesc imaginile si ma bucur alaturi de copii de roadele muncii lor. O mica expozitie plina de flori din margele, din lâna si alte materiale textile pe care toti am putea sa le gasim fara prea mare efort prin casa si chipurile lor zâmbitoare ma fac si pe mine fericita.

De aceea, de 1 Martie, eu voi vrea sa port un martisor realizat de copii de la Romanu chiar în biblioteca atât de frumos organizata de Mihaela Coman. Si o sfatuiesc pe bibliotecara sa daruiasca si doamnelor si domnisoarelor din Primaria Romanu din aceste mici bijuterii, astfel încât sa stie toata comunitatea ca la biblioteca copii învata, se distreaza si se informeaza cu folos.

Un filmulet despre cum au învatat copiii din Romanu sa faca martisoare:

Corina Ciuraru

Coordonator Biblionet pentru judetul Braila

 

Romanu – o bibliotecara cu initiativa

04 Jan

La Romanu,  Mihaela Coman este o bibliotecara cu mare dragoste fata de traditiile si obiceiurile locale. Este o colectionara pasionata de costume populare, stergare sau diverse unelte din gospodariile taranesti, obiecte pe care le expune ori de câte ori are ocazia sau beneficiaza de spatiu adecvat.

Pe lânga aceasta pasiune, Mihaela Coman a mai învatat multe în aceasta perioada de deschidere si de schimbare oferita de BIBLIONET, a comunicat cu colegii ei din judet si din tara, a înteles ca trebuie sa se implice mai mult ca sa-i fie mai bine mai târziu si ca sa aiba locul pe care îl merita ca bibliotecar, acolo, în viata comunei Romanu.

De data aceasta atasamentul ei pentru valorile localitatii natale s-a manifestat printr-o colaborare deosebita între Biblioteca si Scoala. Împreuna cu profesoara de matematica Marcela Alexandru a pus bazele unui ansamblu de dansuri populare.

În luna decembrie au invitat toti consilierii locali, precum si pe angajatii Primariei sa constate ca ideea nu a fost în zadar si ca aceasta initiativa merita niste bani investiti, fiind o activitate care va contribui la îmbunatatirea imaginei comunei, iar, în final, copiii au convins ca merita sa fie sprijiniti.

Bibliotecara noastra a fost tot timpul prezenta alaturi de grupul de copii din clasele I-VIII si de profesoara lor, si a cerut în scris primariei sustinere financiara. A urmat o sedinta de Consiliu Local, ansamblul a fost botezat dupa numele comunei, adica Romanita si a primit bani pentru costumele populare fara de care nu se putea merge mai departe.

Dupa o luna de repetitii intense în conditii destul de grele (Caminul Cultural nu era încalzit), cei 16 mici artisti erau pregatiti pentru primul lor turneu chiar la Braila unde ansamblul Romanita a colindat si a dansat la o unitate de marina fluviala spre mare bucurie a spectatorilor. Este numai începutul, pentru ca ei au planuri mari, pe care cu munca si ambitie le vor realiza.

La colindat cu Ansamblul Romanita

De fiecare data când întâlnesc astfel de povesti si aflu ca entuziasmul nu este doar o poveste frumoasa, ci se gaseste chiar si în locuri unde viata nu este mereu usoara si nimic nu se obtine fara greutate, ma bucur enorm. Ma bucur si atunci când vad bibliotecari, care cu salarii mici si greutati, reusesc sa gaseasca timp si suflet pentru activitati suplimentare si ca interesul pentru traditiile si obiceiurile locale nu a pierit.

O alta concluzie care se poate desprinde este ca înainte de a cere ceva, trebuie sa oferim. Nu putem cere Primariei fara sa venim, în schimb, cu initiative sau solutii. Dupa ce vom convinge ca stim sa facem treaba, va veni si sprijinul mult mai usor.

Si alta concluzie este ca bibliotecarul are nevoie de parteneriate, ca activitatea lui poate deveni mult mai eficienta si mai valoroasa atunci când lucreaza împreuna cu alte institutii, organizatii sau personalitati din localitate.

Daca vom întelege si mai ales vom aplica toate acestea, profesia si viata noastra vor fi mult mai pline de bucurii, iar neajunsurile financiare nu vor mai parea atât de dure si de nemiloase, satisfactiile facând mai usor de trecut greutatile.

Corina Ciuraru

Coordonator BIBLIONET pentru judetul Braila

 

Despre Festivalul „La portile dorului”, în câteva cuvinte ?i imagini

15 Nov

Scoala cu clasele I-VIII Gemenele, împreuna cu Biblioteca Comunala din Gemenele organizeaza anual, în ultima sâmbata din octombrie, Festivalul-concurs interjudetean  de cântece populare, obiceiuri tradi?ionale ?i dansuri populare: La portile dorului.

Bine înfiripat, acest festival a ajuns la cea de-a IV-a edi?ie ?i a gazduit pe tot parcursul existen?ei lui ansambluri din jude?ele: Gala?i, Vrancea, Constan?a, Tulcea ?i Braila.

Ansamblul din Movila Miresii

Evenimentul, bine pus la punct de catre organizatori, face un salt valoric de la an la an. Efortul este pe masura rezultatelor ob?inute de fiecare ansamblu în parte ?i rasplatit totodata de gazde.

Doua "fete cucuiete" nerabdatoare sa afle castigatorii trofeului

Anul acesta, trofeul editiei a IV-a  a acestui festival a ramas tot la Gemenele în palmaresul ansamblului Constantin Condruz, pentru a treia oara.

Trofeul festivalului

Ansamblul "Constantin Condruz" Gemenele

Sunt martora la repeti?iile copiilor ?i pot spune ca se depune foarte multa munca atât din partea copiilor cât ?i a instructorilor. Toate aceste ore de repeti?ii au loc în sala Caminului Cultural, unde ?i u?a bibliotecii este permanent deschisa, iar copii considera ca ?i facând parte din programul lor trecerea pe la internet ?i la accesul liber la raftul cu carti.

Scene din obiceiul de nunta: barbieritul mirelui

De men?ionat este ?i faptul ca la buna desfa?urare a festivalului ia parte ?i Primaria, prin cautare de sponsori ?i prin punerea la dispozi?ie în cele mai bune condi?ii a Caminului Cultural.

Nu-i a?a ca este demn de urmat acest exemplu ?i de al?ii?

Nicoleta Mânzala

Bibliotecar

Biblioteca Comunala Gemenele